Primul meu post… ti-l dedic tie. Pentru noptile tarzii in care m-ai facut sa ma simt vie, pentru diminetile grele, dar atat de frumoase! Pentru zilele in care nu reusesc sa-mi iau gandul de la tine… pentru sutele de mesaje pe care mi le-ai scris si pentru cele pe care le-ai gandit si n-ai sa mi le scrii niciodata… Pentru melodiile dedicate, care au devenit subiect de discutie la atatea cafele. Pentru orasul iubirilor mele, in care imi pierd inca o data inima si mintile…
Pentru ultima noapte… Da, mai ales pentru ultima… pentru ca mi-am ratacit sufletul printre asternuturile tale moi, pe care – ca o ironie a sortii – le-ai schimbat atat de repede. Pentru acel “bine ai venit” din usa, pentru ca te lasi mereu surprins de felul in care ma reinventez de fiecare data pentru tine. Pentru vinul rosu ce ma asteapta intotdeauna in pahar… Pentru miile de fluturi care-si fac de cap in stomacul meu ori de cate ori ma privesti in ochi. Pentru sarutarile ce-mi ard inca buzele, pentru oglinzile in care ne-am privit fara masti, pentru ca m-ai invatat ce inseamna magia unei atingeri, pentru toate nebuniile ce le-am facut pentru tine si pentru cele pe care mi le-am inchipuit doar… Pentru cea mai grea dintre intrebarile tale: ce simti pentru mine? Si pentru raspunsul care imi ingheata pe buze si de fiecare data il inlocuiesc cu un neadevar. Pentru tot ce se intampla in mine de fiecare data cand ma petreci cu privirea, iar eu te las in urma… Pentru dulcele chin al incertitudinii: oare se gandeste la mine?! Pentru nelinistea ce ma cuprinde atat de des si, aparent, fara motiv… Pentru serile triste in care imi doresc sa adorm repede, in speranta ca somnul va amorti intensitatea simturilor si va spala lacrimile pe care nu le pot opri uneori.
Pentru ca mi-am dorit, mai mult decat orice, o iubire cum n-a mai fost, care sa-mi tulbure gandurile si sa-mi rapeasca calmul. Pentru ca am visat chimie si am dat peste o substanta care ma otraveste incet si sigur. Si-mi face rau, insa nu vreau sa-i gasesc remediu.
Zully, dintre toti cei care puteau sa ma raneasca, l-am gasit pe cel care se pricepe cu adevarat sa-mi faca rau! Si nu e amator...
2 comentarii:
Leeloo, pe ianuarie un post, pe februarie un post... nu e suficient dar hai sa zicem ca acceptam... In schimb, pe martie nici un post, pe aprilie nici atat. Hai mai, dezvolta :). You know you love doing that and you got quite good at it. Share, woman, share! :))
Cannot believe it... nu aveam ochelarii, probabil asta e explicatia. Am vazut ianuarie (1), feruarie (1), cand de fapt e noiembrie si februarie!!! Inadmisibil.
Trimiteți un comentariu