Provocare onorata

Pentru ca se apropie sfarsitul de an si o veche vorba din popor spune ca nu e bine sa treci in urmatorul cu datorii (de orice fel!), am decis sa le platesc din timp, ca sa nu se aglomereze si sa ma-ngroape in ultimul ceas. Asadar, printre multe altele, am ramas datoare si cu aceasta leapsa, lasata cu dedicatie pe o banca... o provocare mai veche, pe care am gasit-o relaxanta si amuzanta pentru o dupa-amiaza de duminica.

Daca eram o luna... as fi fost decembrie.
Daca eram o zi a saptamanii... as fi fost joi - functionez la capacitate maxima din toate punctele de vedere.
Daca eram o parte a zilei... as fi fost (culmea!) miez de noapte.
Daca eram un animal marin... as fi fost calut de mare. Pentru ca se lasa tot timpul purtati de val si pentru ca... masculul e cel care ramane „gravid”.:)
Daca eram o direcţie... as fi fost, fara doar si poate, Directia 5.
Daca eram o virtute... as fi fost perseverenta.
Daca eram o personalitate istorica... as fi fost regina Nefertiti.
Daca eram o planeta... as fi fost Marte. Cica de-acolo se trag barbatii!:)
Daca eram un lichid... as fi fost cocktail – mereu alt mix, cu alta denumire!
Daca eram o piatra... as fi fost inima de piatra.
Daca eram o pasare... as fi fost pescarusul indragostit de libertate.
Daca eram o planta as fi fost... un rosu strop de mac intr-un lan de grau.
Daca eram un tip de vreme... as fi fost ninsoare ca-n povesti.
Daca eram un instrument muzical... as fi fost vioara Stradivarius in mainile lui Edvin Marton.
Daca eram o emotie... as fi fost lacrima de fericire.
Daca eram un sunet... as fi fost geamat de placere.
Daca eram un element... as fi fost argint.
Daca eram o melodie... as fi fost cantata de Chris Rea.
Daca eram un film... as fi fost senzual, scandalos, controversat.
Daca eram o carte... as fi fost scrisa de Marchizul de Sade.
Daca eram un personaj de fictiune... as fi fost Leeloo. Me fifth element - supreme being!:)
Daca eram un fel de mancare... as fi fost fugu – wanna play Russian Roulette at dinner?:)
Daca eram un oras... as fi fost Amsterdam. Da, pentru vitrine!:)
Daca eram un gust... as fi fost Mon Cheri. O inima de cireasa, un strop de brandy si ciocolata fina... mmmmm...
Daca eram o aroma... as fi fost esenta de vanilie.
Daca eram o culoare... as fi fost indrazneata, intensa si plina de energie. Turcoaz sau fuchsia, I can`t decide!
Daca eram un material... as fi fost dantela neagra.
Daca eram un cuvant... as fi insemnat totul pentru cel caruia i-as fi fost adresat.
Daca eram o parte a corpului... as fi fost coloana vertebrala.
Daca eram o expresie a feţei... as fi fost expresia flirtului.
Daca eram o materie de scoală... as fi fost gramatica. Ireprosabil. Indiscutabil. Indubitabil.
Daca eram un personaj de desene animate... as fi fost Berlioz din Pisicile aristocrate.
Daca eram o forma... as fi fost frumos definita, asemenea unei clepsidre.
Daca eram un număr... as fi fost castigator pentru cel care m-ar fi extras.
Daca eram o masina... as fi fost Eleanor din Gone in 60 seconds.
Daca eram o haina... as fi fost rochia pe care nu o poti uita.

Poate ca unele dintre raspunsuri sunt conjucturale si ma reprezinta acum, la douazeci si ceva... De aceea, imi iau libertatea sa-i provoc pe toti cei care ajung pe aceasta pagina sa ia leapsa si sa o completeze dupa cum le dicteaza inima aici si acum, dupa care sa uite de ea pentru un timp indelungat. Iar cand o vor regasi, peste luni sau (mai bine) peste ani de de zile, sa o completeze din nou, cu aceeasi sinceritate, sa vada cum si cat de mult s-au schimbat intre timp. Pentru ca mai avem atatea de descoperit in noi, eu personal sunt curioasa cum va arata leapsa asta la treizeci si ceva...

(Auto)invitatie la visare

Dimineata tarzie de noiembrie. Incerc sa ma trezesc din amorteala primului somn complet din saptamana. Camera mi-e invadata de soarele rece care zambeste larg a primavara. Mintea-mi deruleaza cu repeziciune un lung sir de must do-uri pe ziua de azi, dar corpul mi-e lenes si tanjeste inca dupa odihna... iar inima, tanjeste si ea... dupa seara de ieri si dupa o linie melodica care sa-i descrie cu exactitate profunzimea emotiilor. Stiu ca pentru toate celelalte e timp si mai tarziu, acum vreau un moment doar pentru mine, sa zambesc aiurea si sa visez cu ochii deschisi.

Buna dimineata, viata! Te vad frumoasa astazi, in abur de cafea si fum de tigara, in ritmul de jazz si soaptele de amor ale Dianei Krall... cause the look of love is in your eyes... and it makes me feel so peaceful and serene, just like a tiny little piece of sky.

Iubesc si punct

14 februarie. E sambata, e frig si e ziua indragostitilor.

Obisnuiam sa-mi petrec aceasta zi colindand magazinele din oras, in cautarea unor cadouri dragute care, peste ani de zile, sa stea marturie "iubirii" ce-am purtat-o candva unuia sau altuia. Prost obicei!:) as spune acum. Ce-i drept, mi-a luat ceva timp sa realizez ca mult trambitata si asteptata zi a indragostitilor nu inseamna mai mult decat o data oarecare in calendar.

M-am intrebat ce s-a schimbat oare fata de anii trecuti? De ce nu ma entuziasmez ca altadata si de ce nu mai gasesc nimic sa ma impresioneze cand vine vorba de sarbatoarea inimii? Nu, nu are nici o legatura cu faptul ca e importata. Si Halloween-ul e si asta nu a constituit un impediment in a-l sarbatori asa cum se cere, cu costumatii si tot tacamul. Raspunsul e simplu si atat de evident: iubesc si... atat. Iubesc si punct, nu virgula, nu doua puncte, ci unul singur. Recunosc, uneori se mai strecoara si un semn de intrebare. Chiar iubesc? Pozitiv si punct. Autoanaliza e fireasca pentru ca ma surprinde noua ordine din viata mea vesnic dezordonata.

Asadar, o fi azi ziua in care orice e permis in materie de amor, dar sa fiu a naibii daca am nevoie de inimioare, balonase si lumanari (neaparat parfumate!) ca sa(-mi) dovedesc ca ma topesc de dragul lui. De partea cealalta, nu caut confirmari in cadouri ieftine si de prost gust. Nu-mi doresc nici "investitii financiare" rafinate care sa faca obiectul laudelor intre prietene. Nu am rezervat, cu doua saptamani inainte, masa la cel mai luxos restaurant din oras doar ca sa am prilejul de a vedea care cu care si-o mai trage sau mai rau, sa-mi etalez sentimentele ca rufele pe sfoara, la lumina romantica de lumanare si in vazul tuturor. Nu am fortat o programare de ultim moment la coafor ca sa fiu admirata de alte prezente masculine si invidiata de cele feminine. Nici portofelul nu mi l-am golit (si asa bate vantul prin el, ca doar ne aflam in plina perioada de criza!) pentru rochia noua din vitrina celui mai apreciat magazin central. Lenjeria sexy a ramas neinsufletita pe manechinul cu privire goala si zambet fad din aceeasi vitrina.

Am ales in schimb sa-i fac o bucurie dulce Valentinei din viata mea, de care mai mereu m-am obisnuit sa uit. Am ales sa savurez o cafea asortata cu o barfa buna, alaturi de dragele mele prietene. Si am ales sa ma trezesc frumos in bratele celui mai drag barbat din viata mea. Si nu pentru ca e Sfantul Valentin ci pentru ca momentele astea sunt atat de rare si speciale, pentru ca asta e singurul premiu pe care mi-l doresc la sfarsitul unei saptamani incarcate si pentru ca un te iubesc nerostit face cat toate declaratiile de dragoste din lume.

P.S. 15 februarie, e duminica, e soare, iar eu... la fel de indragostita punct.

Cu drag, L

Primul meu post… ti-l dedic tie. Pentru noptile tarzii in care m-ai facut sa ma simt vie, pentru diminetile grele, dar atat de frumoase! Pentru zilele in care nu reusesc sa-mi iau gandul de la tine… pentru sutele de mesaje pe care mi le-ai scris si pentru cele pe care le-ai gandit si n-ai sa mi le scrii niciodata… Pentru melodiile dedicate, care au devenit subiect de discutie la atatea cafele. Pentru orasul iubirilor mele, in care imi pierd inca o data inima si mintile…

Pentru ultima noapte… Da, mai ales pentru ultima… pentru ca mi-am ratacit sufletul printre asternuturile tale moi, pe care – ca o ironie a sortii – le-ai schimbat atat de repede. Pentru acel “bine ai venit” din usa, pentru ca te lasi mereu surprins de felul in care ma reinventez de fiecare data pentru tine. Pentru vinul rosu ce ma asteapta intotdeauna in pahar… Pentru miile de fluturi care-si fac de cap in stomacul meu ori de cate ori ma privesti in ochi. Pentru sarutarile ce-mi ard inca buzele, pentru oglinzile in care ne-am privit fara masti, pentru ca m-ai invatat ce inseamna magia unei atingeri, pentru toate nebuniile ce le-am facut pentru tine si pentru cele pe care mi le-am inchipuit doar… Pentru cea mai grea dintre intrebarile tale: ce simti pentru mine? Si pentru raspunsul care imi ingheata pe buze si de fiecare data il inlocuiesc cu un neadevar. Pentru tot ce se intampla in mine de fiecare data cand ma petreci cu privirea, iar eu te las in urma… Pentru dulcele chin al incertitudinii: oare se gandeste la mine?! Pentru nelinistea ce ma cuprinde atat de des si, aparent, fara motiv… Pentru serile triste in care imi doresc sa adorm repede, in speranta ca somnul va amorti intensitatea simturilor si va spala lacrimile pe care nu le pot opri uneori.

Pentru ca mi-am dorit, mai mult decat orice, o iubire cum n-a mai fost, care sa-mi tulbure gandurile si sa-mi rapeasca calmul. Pentru ca am visat chimie si am dat peste o substanta care ma otraveste incet si sigur. Si-mi face rau, insa nu vreau sa-i gasesc remediu.

Zully, dintre toti cei care puteau sa ma raneasca, l-am gasit pe cel care se pricepe cu adevarat sa-mi faca rau! Si nu e amator...