14 februarie. E sambata, e frig si e ziua indragostitilor.
Obisnuiam sa-mi petrec aceasta zi colindand magazinele din oras, in cautarea unor cadouri dragute care, peste ani de zile, sa stea marturie "iubirii" ce-am purtat-o candva unuia sau altuia. Prost obicei!:) as spune acum. Ce-i drept, mi-a luat ceva timp sa realizez ca mult trambitata si asteptata zi a indragostitilor nu inseamna mai mult decat o data oarecare in calendar.
M-am intrebat ce s-a schimbat oare fata de anii trecuti? De ce nu ma entuziasmez ca altadata si de ce nu mai gasesc nimic sa ma impresioneze cand vine vorba de sarbatoarea inimii? Nu, nu are nici o legatura cu faptul ca e importata. Si Halloween-ul e si asta nu a constituit un impediment in a-l sarbatori asa cum se cere, cu costumatii si tot tacamul. Raspunsul e simplu si atat de evident: iubesc si... atat. Iubesc si punct, nu virgula, nu doua puncte, ci unul singur. Recunosc, uneori se mai strecoara si un semn de intrebare. Chiar iubesc? Pozitiv si punct. Autoanaliza e fireasca pentru ca ma surprinde noua ordine din viata mea vesnic dezordonata.
Asadar, o fi azi ziua in care orice e permis in materie de amor, dar sa fiu a naibii daca am nevoie de inimioare, balonase si lumanari (neaparat parfumate!) ca sa(-mi) dovedesc ca ma topesc de dragul lui. De partea cealalta, nu caut confirmari in cadouri ieftine si de prost gust. Nu-mi doresc nici "investitii financiare" rafinate care sa faca obiectul laudelor intre prietene. Nu am rezervat, cu doua saptamani inainte, masa la cel mai luxos restaurant din oras doar ca sa am prilejul de a vedea care cu care si-o mai trage sau mai rau, sa-mi etalez sentimentele ca rufele pe sfoara, la lumina romantica de lumanare si in vazul tuturor. Nu am fortat o programare de ultim moment la coafor ca sa fiu admirata de alte prezente masculine si invidiata de cele feminine. Nici portofelul nu mi l-am golit (si asa bate vantul prin el, ca doar ne aflam in plina perioada de criza!) pentru rochia noua din vitrina celui mai apreciat magazin central. Lenjeria sexy a ramas neinsufletita pe manechinul cu privire goala si zambet fad din aceeasi vitrina.
Am ales in schimb sa-i fac o bucurie dulce Valentinei din viata mea, de care mai mereu m-am obisnuit sa uit. Am ales sa savurez o cafea asortata cu o barfa buna, alaturi de dragele mele prietene. Si am ales sa ma trezesc frumos in bratele celui mai drag barbat din viata mea. Si nu pentru ca e Sfantul Valentin ci pentru ca momentele astea sunt atat de rare si speciale, pentru ca asta e singurul premiu pe care mi-l doresc la sfarsitul unei saptamani incarcate si pentru ca un te iubesc nerostit face cat toate declaratiile de dragoste din lume.
P.S. 15 februarie, e duminica, e soare, iar eu... la fel de indragostita punct.
